toamna trupul transpiră jocurile mieilor

ruginesc toate cuvintele ca niște frunze
și numai dorul

primăvara smulge arcadelor istovite rodul

în scorburi arhangelii nu au plecat niciodată
(genunchiul)
poartă în vârful lăncii monograma sfântului
duh

n-au fost mari bătălii nu au fost cruciade
o încăierare surdă
între sentimente sfârșite în șuturi la poartă

a fulgerat lama unui gând și s-a auzit un sunet
înfundat

pe cer cade o stea am ochii lui ioan botezătorul

o strângere de apă mi-a pus un nume neînțeles

apoi țârcomnicul a zis ceva de un meci de fotbal
popa a început
să își bage și să mă scoată

nu înțeleg oamenii care toamna înjură de paști

cad frunzele ca niște coji de semințe și soarele
penetrează plasele porților

flutură stegulețele albe din paharele de cocteil
asemeni fanioanelor de corner

decupez jambierele păsărilor călătoare și îmi fac
oracol de școlar netrezit

marele dribling îmi scapă cineva îmi plânge mut
în rotulă poate copilul anei
lui manole născut crampoane

vestiarele morții: cedez bilă albastră la schimb
pe autograf cu dumnezeu
(pentru poster îmi dau sufletul)