mereu sunt uimit cum poți tu
urca scările de-andăratelea mai repede
decât toți colocatarii din această arcă
și mai ales decât mine
inventatorul trecutului
aș putea fi chiar mântuit
dacă nu m-aș urî atât de mult
pentru că ți-am dezechilibrat marele zbor
spre Nirvana
continui doar să rămân un voyeur stigmatizat
mirosind a credințe amestecate cu sângele
virginității tale premature
în așteptarea minunatei întâmplări
chiar sunt buimac de uimeala
cu care urci înapoi privind înainte
și mă tem cumplit că m-ai putea face
fără să știu
mai fericit decât aș putea suporta