lui tataia ițu


rugina rutinei gândurile căzute de pe perete
această culoare special împachetată în copertine
sper că peștii tăi mai trăiesc în palatele lor alb-negru
eleganța băltoacelor
și aceste tăceri benefice
gaz lampant
mai ții minte rufele ca maimuțele între copaci
în camera ta ca într-o variantă imposibilă a realității
sunt ferm convins că labirintul și-a donat funcția vecinilor
pentru că gura ta sportivă ridică steagul familiarității între aceste mini-marketuri obscure


(5 iunie 2009/ora 12:15)