“…după ani, revenirile în dragoste
seamănă, cumva, cu punerile în ștreang”
ALBERT CAMUS


Te vei despărți de mine, de fapt niciodată
Căci vei muri în mine, pre moartea-mi călcând,
Fată cu ochii de verde târziu, vinovată
De iubirea-mi chinuită, ca focul arzând.

Se vor grămădi peste mine munți de tristețe,
Ninsori de uitare întreg orizontul urcând;
Prietenii, dușmanii vor face fețe-fețe
Jur-împrejur sub lopeți de țărână tăcând.

Te voi chema, din când în când, să crezi că e vântul
Sau marea-mi aspră de lacrimi cu tine vorbind:
Te voi simți sub țărână veghindu-mi mormântul
Și despre-o amintire de demult povestind…