rădăcinile mele erau mai profunde
mușcau cu voluptate din sol

ca o simplă strigare la care ai răspuns
mi-a rămas glasul tău
îți cunosc înțelegerea
ne-am aruncat în mare cu reținere
valurile au nivelat cuvintele pînă la șoapte
și am ieșit verzi
cu inel de liană.

ne-am plantat asemeni arborilor
apropiate crengile ni s-au altoit
și vlăstarii...
te feresc cu brațele ridicate
și te acopăr cu frunze spre cer
părăsești solul
pînă pămîntul te caută.