exilat undeva pe o insulă cu feromoni
îngerul cu aluniță pe obraz
îmi face semne
îmi face strengărește din ochi de parcă ne-am cunoaște de-o viață
de parcă am fi prieteni de când lumea
cu un ochi care privea alt ochi
cu un braț puternic adulmecând alt braț puternic
cu o gură procesând milioane de alte guri
se poate întâmpla să pretinzi că soarele e roșu de atâta furie
dar se poate întâmpla la fel de bine să greșești
se poate întâmpla să pretinzi că cerul ar putea ține discursuri interminabile de ploi
că norii ți-ar putea adăposti somnul isteric undeva la first class
sau la business class (asta te privește strict pe tine)
că oamenii călătoresc unii prin alții cum ar călătorii prin locuri comune
arhicunoscute prin aceleasi vagoane îmbâcsite de navetiști
speluncile adoră fumul trist de țigară de foi
care-ti invadează sinusurile blajine ca un atac cu gaze lacrimogene
mai ții minte havanele cubaneze autentice 100% esplendidos?
și cântecul tâu fredonat la ore târzii “besame, besame mucho como si fuera esta
noche la ultima vez, besame, besame mucho…”
roind în jurul meselor goale
și-a sticlelor goale și-a scaunelor la fel de goale
eu nu văd altceva decât nopți cu microbuze și nostalgii îmbrăcate
în viziuni de pelerine cu desene
cu papagali amazonieni cubanezi
și-n locul micilor naufragii candide văd paza de coastă veselă
sprințară cu luminițe și megafoane
urmărind destinele unor amatori
dornici doar să-și întrețină familiile
doar tu vezi peste tot cutii de lemn cu rumeguș în care zac sticle de coniac franțuzesc
și borcane cu dulceață de cireșe amare


plictisit îmi trec căpățâna dintr-o mână în alta
de parcă aș vrea să descifrez un index în craniul fosforescent
și vitraliul în care adormi nu e vitraliul meu
și nici cireșul pe care urcă vârsta târzie a copilăriei nu e pentru tine
așadar: cei nenăscuți au și ei dreptul ca cei născuți la intimitate
la opinii păreri strategii verdicte simulacre liberă exprimare procese
dreptul de a trage cu pușca în prepelițele amețite de aroma
bâlciurilor
“tu ești singurul lucru solid pe care se sprijină spațiile invidioase
tu ești copilașul din podul șopronului”