Cu stiloul,
rotund pe foi de matematică cu linii mov
ea însemna într-una gânduri sincere și necurate
-așa le numea-
și ele sunau ciudat la o primă vedere

singură nu pot să merg, singură nu pot să mint,
singură nu pot să mă ascund...
prin urmare,
îmi e frică de tine "domnia ta"
și să mai știi ceva:
cele mai limpezi amintiri și vise
nici nu pot să le despart de persoana ta,
de fapt toate acestea la un loc
sunt copiii tăi...atât de mult îți aparțin!

și să mai știi că
mă doare atât de tare existența mea
încât singura cale de ieșire ar fi coma veșnică!
își încheia scrisoarea și semnă
pentru întâia oară
te rog