te simt cutie uitată într-o cușcă
peste capul tău
o ploaie caldă portocalie
ca sângele se prăvălește
și bările fieroase se înmoaie sub răsuflarea ei

când soarele își schimbă culoarea
sari din cușca ta, în alta
cum ai sări din vârfuri drept în veșnicie

pe tavan privești atâtea bărci
depărtându-se de mal
ca la mijloc de cutie să se scufunde
în podea

îți rozi unghiile nervos
pân’ la sânge și în el
eu mă plimb în juru-ți
ca un leu în cușca lui

linge-ți încet încheieturile și ochii
să-i închizi. în ei, noaptea miroase
a siguranță arsă