cele mai frumoase poezii
nu le-am scris niciodată

o margine de aripă
un picior frînt
o codiță
asemeni unei morule
sau blastule
o teacă și o nervură
ruptă și îmbucătățită

cele mai frumoase poezii
au rămas
suspendate undeva în aer
între împiedicarea într-o baltă
într-o dimineață ploioasă
și reflexia mea în vitrina cu pălării
între troleibuzele proaspăt achiziționate de primăria timișoara
și între cutia poștală în care se adună promoțiile primăverii
la kaufland

cele mai frumoase poezii
le simt din cînd în cînd
morulă blastulă teacă nervură
suspendate în aer