Cad refrene pictate de apă,
Răsărind sunete de nerostiri.
Clipesc secundele în apusul
Buzelor ce-și șoptesc adio
Între infiniturile pierdute în derivă.
Mă recompun din nostalgiile
Reverberate în mâl,
Renăscând lumina stelelor moarte.
Mă uit în răsfirarea undelor de petale,
Cuprinzându-mă în niciodata.