Stai noaptea și te-ntrebi
De ce luna e rotundă?
De ce Dumnezeu e drept?
Iar dreptatea-i așa strâmbă
Omul gri îl vezi în zare
Oare ce naiba să faci?
Să îl chemi, să îl gonești


Tu, încă mai cauți strada
Care să te ducă
ÃŽn lumina cea albuie
Lupți cu umbra rece a omului gri
Care te ține înrădăcinat
În adâncul sinusului său
Poteca albă, râde de tine
Și îți întinde creanga mesteacănului
Te prinzi de ea
Ea te azvârle pe potecă
Pășesti, pășesti.