Ideea oarbă, suflet adumbrit,
Pe cine-am sărutat acum, pe cine?
Pe-un suflet sau pe-un boț fără lumine,
Pe-un os ce toată vlaga mi-a-ngițit?

Acum eram de patimi pârjolit,
Acum sălta și inima din mine
Și iată din pârjol numai ruine
Abia mocnind și ele-n asfințit.

Sub brațul meu ca secera-ndoită,
Sub pieptul meu jucând ca un mister,
M-ai dus cu tot cu sânge în ispită...

O, noapte! În nimica nu mai sper.
Nu-mi minte simțul clipa rătăcită
Și umbra cade peste efemer.