Poate ca ingerii mai razbat spre noi

Si ne ademenesc spre o iarna solitara

Sau au luat imaginea unor cocori

Care ingheata in rana.



Poate ca ingerii suntem chiar noi

Care poarta calvarul sau poama

Ce zace intr-un vechi butoi

Si are doar mireasma de toamna.



Poate ca ingerii nostri balai

Nu mai pot sa pronunte vocale

Ca sa ne spuna despre viata si rai

Si sa ne ofere dulci portocale.



Poate ca ei au plecat in amurg

Spre alte taramuri astrale

Si se incalzesc la vreun nou rug

Cu alti ingeri cu alte icoane.



Poate ca ingerii nostri ne cheama

Probabil i-am pierdut pe-o mica carare

Intr-o padure cu multa zapada

Unde-am zabovit din eroare.


Poate ca ingerii mai razbat spre noi

Si ne cer un pariu cu destinul

Sa fim iarasi aceeasi -doi

Care am trait intens divinul.


Care au fost doua ape curate

Langa inima unui tei

Doua forme de umbre in noapte

Si un vis cu imense idei.



Poate ca ingerii nostri respira

Si ne canta din departari

Vechea noastra inedita idila

Ratacita in sens si uitari.