deseori intră neliniștea în târg ca un cal
jupuit și noi mergem la cules pietricele albe
pe malul Ozanei.
către seară le vom înșira
sub formă de vers:
"carte îți scrie a ta penelope, zăbavnic ulise:
uite, vine toamna și degetele vor rugini
unul câte unul,
uite, vine toamna și pleoapele vor strivi ochii"

dramele fiecărei zile se încheie
în cu totul alt veac

tinerețea are o tristețe a ei colocvială
ochiul suspină lumiinos ca o flacără
care-și amintește ceva:"tânăr fiind
în câmpiile verzi ale somnului..."

numai în urechea tăiată se auzi un strigăt
timpul se coloră puțin în roșu
pe margini.
așa cum ne-am aminti brusc de existența
mâinilor noastre
introduse în gura leului, adică trufia
și ploaia de octombrie, adică moartea
și ploaia de april.