să mori cu ochii deschiși
e un clișeu
să mori
banal
să povestești toate astea
obscen

ești la jumătate
îmi spune tata
nu știe că mi-e atât de frică încât privesc
numai în urmă
trag de anii aceia de început
ca de ultima pâine
iubirile mele sunt din ce în ce
mai scurte
și merg cu spatele
să nu văd renunțările
umbre sub praguri
bârfind

tremur
flasc obrazul vede oglinda
încep să înțeleg de ce se tăia tata la bărbierit
de bătrân
ce sunt
n-o să-mi ajungă zilele la capăt
o să le dau de pomană

chiar acum

hei! cine vrea niște zile?
bune și rele și amărâte
și cum or mai fi
dar sunt bune de trăit
mie nu îmi mai trebuie