Îmi dansează pe umeri tot cerul
Și stelele zburdă întruna râzând;
Se prind în horă și norii
Și ploile toate îmi sapă mormânt.

Vântul se joacă nebunul,
Furându-mi din clipe, cântând;
Copac desfrunzit pân’ la ramuri,
M-acopăr de frig, cu pământ.

Cioturi de crengi imploră toți sfinții,
O soartă jucată de ei la barbut;
Mi-au rămas doar visele… și dorul,
Ce-aprind lumânări suspinând.

Cândva, tot ce-am numit a fi “zborul”,
Acum e-ngropat în pământ
De popi cu sutana murdară
Sub cerul albastru, cântând.