1

Nu-i nici înalt și nici frumos,
Dar în priviri îi ard iubiri.
Pe chipu-i soarta crud i-a scos
Din tinereți numai tristeți.
De smoală pleata i-a crescut
Cu buze palide-n suspin
Deschise ori închise mut
Revarsă lin cel har divin.
Se-aprinde prompt când peste el
Se-adună nori croncănitori,
Detestă gloria la fel,
Liber rămas chiar și-n impas.
Zâmbește rar, blestemător
Pe lumea-n van, unde-i orfan.
Intrigi, invidie, amor -
Toate-au pierit ca-n vis urât!

Fiu al naturii mari și reci,
Fără prieteni pe pământ,
La fel jertfită stepei seci
E frunza-n vânt mereu gonind.


2

Destul de gras, cu mutra flască
Eroul nostru ponderat
Râzând arar, mai des el cască,
Amabil, țanțoș și crispat.
Blajin fiind, pentru frumoase
În toată Moscova-i de râs,
De-aceea-ncălecând Pegasul
El se retrage-n lumi de vis.
N-are ocheade prea istețe,
La modă-i veșnic dichisit,
Ca pruna coaptă-i sunt pomeții -
Zice bomondul sastisit.


3

Viclean, zavistnic, plin de fiere,
Un renegat primejdios
La vorbă și la mângâiere,
Temut de-o lume în tăcere,
Și-n rezumat: un ticălos.


4

Lumea-i un fum, el crede, sau plină-i de otravă,
Pentru un suflet nobil importă numai... slava!


5

Mereu e cu zâmbet pe buze,
Trăiește iubind tinerește
Și simte profund și curat -
Dar taina naturii n-o știe.
Statornic și sincer cum este
Nu-l bântuie patimi fierbinți.


6

Dânsu-i alintat de lene,
Somn și oameni de prisos,
Pradă poftelor viclene,
Nu ia viața-n serios!
Blonde plete cad difuze
Pe obrazu-i vălurând.
Galeș, dă abia din buze
Făcând ochi din când în când.