Să ne cufundăm încet
Într-o mare de simțuri
Inocente,
Dulci
Șăgalnice și
Neastâmpărate

Să ne intre în urechi
Șoapte și suspine
Pline,
Vesele și curate,
Îmbătate de dorința
De a exista
Și de îndrăzneala
De a se naște

Să ne simțim
În al nouălea cer
De după prima sută
De ceruri
Străbătute cu ochii
Închiși

Să strigăm pe muțește
Cu mâinile împletite
Iubirea ce se va învârti
Prin noi
Amețită și ea de atâta
Așteptare

Și când ne vom trezi
Din vis
Să ne privim
Adânc în ochi
Pentru că numai așa
Vom știi că existăm
Și că fericirea este
Un bun comun
Care ne aparține
În exclusivitate.