așa a vrut Dumnezeu
să mă ridici de umeri cu inima ta bună
cu dinții
viața mi-am îngropat-o adânc în golul din gol.

așa a vrut Dumnezeu
să mă aduni din peșteri ori de sub stânci
anii netrăiți i-am vândut timpului rătăcit.

așa a vrut Dumnezeu
să-mi împrumuți un al treilea umăr
rotund
prăbușit ți l-am sacrificat într-un cubism deșănțat.

așa a vrut Dumnezeu
să ne iubim pe cetăți de ruine amare
eu mort în alcoolul nebun tu vie prin mine.

așa ne-a vrut Dumnezeu
în echilibru rebel trupuri contopite
într-un picior ascultăm cum recită Nichita poeme.

că așa a vrut Dumnezeu
să iubim poemele lui netăcute.