m-am trezit
în mijlocul camerei
un pitic aprindea lumânări
s-a scuzat că l-am surprins
mi-a zis că termină repede
mai are vreo 50
că deh!
eu aș fi de vină
surâdea cu subînțeles

am fugit la fântâna din sufragerie
de unde mi-am scos hainele
fără încălțări
pe care nu le găseam

pe hol am dat de mama
am întrebat-o de încălțări
dar își vedea de ale ei
îmi spunea să mă grăbesc
iar întârzii

pe hol mai mulți vecini
așa că am coborât
din pervaz în pervaz
să nu mă vadă

am început să alerg
mă gândeam la pitic
în cameră am niște scrisori
de la ea
putea să dea de ele
chiar dacă el doar aprindea lumânări
viața m-a învățat să nu cred în nimeni
aproape
aici mi-a apărut chipul ei
ca o vină
ca un punct pe i
născut în burtă

trebuia să găsesc ceva de încălțat
să mă întorc iute la scrisori
pe care le pusesem parcă sub pernă

iarba îmi zgâria tălpile
dar mi le ascundea de restul lumii
ceea ce era bine
că nu mă vedeau desculț

văd un prieten și apropiindu-mă de el
a trebuit să îi spun

nu am descifrat
reacția lui
mi-a dat niște bani
să cumpăr de la un magazin
încălțări

cele din piele întoarsă
fără șireturi
dintr-o bucată
zicea el
sunt cele mai bune

pentru asta ar fi trebuit
să mă duc în oraș
desculț

doar la gândul că
aș fi călcat pe asfalt
fără pantofi
m-a făcut să fug pe lângă amic
să fug repede
atingând doar vârfurile ierbii
mai apoi nici măcar

îmi venise inima la loc
mi-am zis
dacă nu rămâneam desculț
nu învățam să zbor

ce ușor este

mi-am propus să îți fac o vizită
și am pornit spre tine

pe drum
îmi veneau alte idei
cum ar fi să merg în spațiu
să ajung la marginea universului
să înfig sabia medievală
sau de ce nu
să trec eu dincolo

eram fericit
mă gândeam că aș putea fi
un papuc în piciorul lui Dumnezeu
care se plimbă ici colo
ca peștișorul meu roșu
în micul lui acvariu
pe care îl privesc din pat
de nu știu când
cu puțină salivă în colțul gurii