Venus ieșită din casă pentru a-și cumpăra de la băcănie sardele în ulei lovită de insolație devine o scoică
frunză de hârtie de mătase mov un fel de Venus ieștiă din întâmplare din casă dimineața în rochița ei de fiecare zi și cu picioarele goale în saboți nepieptănată cu mâneci pătate de grăsime ea cumpără de la băcănie sardele în ulei cântec de fluier pe scaunul electric uitat cu jaluzele scuturându-și trupul în sunetul acelor cuvinte grosolane devine văzută la lupă un fel de scoică
dacă tonul pe care-l dă marea strigătului sticlos îi ia de pe limbă amărăciunea frunzei de anghinare și lovește cu piciorul în ureche perdeaua de nalbă-mare care își lipește gura de geamul spart de picătura de ulei și cu aripa vede visul rănii sale geometrice pentru și împotriva unghiului ascuțit de cristal închis în matematic iluzoriul parfum înțepat de raza de soare oarbă care își întinde mâinile pentru a apuca mâncarea fumegândă de cartofi de pe masa așezată călare pe firul albastru zburând printre florile grădinii în această după-amiază de 28 a lunii aprilie a acestui an XXXVI când o mare fericire ca un arici slujește drept minge de joc și de pictat curcubeul închis în paharul de apă drept speranță dată avalanșei de ochi ce aleargă din răsputeri pe marginea dantelată a grămezii de sare din adâncul norului flori portocali sosesc în ritmul ploii ce mușcă buzele balului mascat fixat de zidul de granit cu țepii trandafirilor figuri de ceară fețele lor acoperite de scuipați