agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4609 .



Antreul poetului
poezie [ ]
Volumul: Panopticum 1943

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Caraion ]

2009-08-01  |     |  Înscris în bibliotecă de Dîrzu Andrei-Ovidiu



Cinele la care ne-am oprit, ogoarele
ne-au sucit sufletele, ne-au secat picioarele.
Pământeni, adăstam. Atâtea scorburi, atâtea riduri...
Noi am scris cu nevroză pe ziduri
și-am colindat neurastenia, să bem
igrasie din ploaie, rachiu din poem
otrava murdară, țipătul spân...

...De douăzeci de ani scobim într-un plămân
pentru tinerețe, pentru păcat -
ne-njunghie frumusețea în care n-am intrat.

Cu mâinile ciungi, tatuate
ne ducem în cârcă pustele depărtărilor toate -
carnea înțepată, - zăpezile, anii
ne-au spart inimile, ne-au omorât bolovanii.
- Lângă marginea vorbei, la cină,
semănăm soare, culegem vermină
la fundul purității, fără gramatică
disprețuim cumințenia reumatică
a inșilor bolnavi de centrimetri pătrați.
Avem umbletul simplu, dar pași tulburați,
ne gâtuie măsura, ne pune cătușă
geografia unor molii cu belciugul la ușă.
Noi suntem nebunii care vor muri
pe marginea dintre noapte și zi
fără îmbrăcăminte, fără adăpost
lângă toate înțelepciunile veacului prost.
Peste o sută de ani veți veni înapoi
să întrebați de inscripții, să vorbiți despre noi
scârbe ale lumii cu gravitate de gong,
trântite comod în chaise-long.

Lăsăm perdelele, îndurăm frigul; pentru brumă -
nici înțelegerea voastră, nici bucuria postumă
nu ne mai trebuie. Ci, numai, frumos,
s-auzim cum umblă grâul pe jos,
cum îngerii ne cheamă - în mână
când ținem trecutul ( fântână)
din care bem cu mainile-amandoua
apa rugăciunii mai tare, mai nouă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!