agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4918 .



Coșmar
poezie [ ]
Volumul: Panopticum 1943

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Caraion ]

2009-08-03  |     |  Înscris în bibliotecă de Dîrzu Andrei-Ovidiu



Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi
cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră.
Șrapnelele ne-njura; curg apele dense cu oloi
extras din greabănul cu vinețeală caldă. Ne degeră.

Se mai deschid ușile, mai zbârnâie-o clanță, un pat.
Improvizările astea primitive au ajuns infermerii și spitale.
În fiecare noapte visăm jivine, tranșee, scuipat
cu sânge...Doctorii se uită la noi ca la un pachet cu resturi sau ca la o pereche cu sandale.

Ni-s obrajii galbeni în toate zilele, mâinile fierte.
Halucinăm. Unii – mai sănătoși – râd, țipă să tăcem.
De unde să mai cumpărăm liniște? Ne huie capul. N-are decât să ne certe
și medicul și surorile de caritate... Tot o să se facă inima asta, până mâine dimineață, ghem

Nu sunt, dar vedem pisici negre cum urcă pe ziduri;
salcâmii năvălesc înăuntru, căpițele de fân se aliniază
-înteleg: trebuie c-au ieșit apele din matcă, ne-au invadat celulele, ne-au tatuat frunțile cu riduri,
de aceea am eu febră, iar fauna și flora, disperate se refugiază.

Îmbrăcați-vă repede! (Nu mă interesează dacă v-ați făcut bocancii sau ați luat concediu...)
Vom evada prin creștetul casei într-un platou fără gloanțe și lacune
Nu există momentan nici un alt remediu,
ascultați-mă, decât halucinațiile cu somnalin și-n vinele brațului drept o neîntârziată efuziune.

Camarade, te uiți la mine sașiu, c-un ochi de erete.
Poți să scrii acasă că nu mai sunt – puțin mă doare.
Ceea ce ar trebui să înțelegi, dacă mai ești om: că mi-e sete
și azi-noapte, pe când voi dormeați, mi s-au desfăcut bandajele de la ambele picioare

Seara intră în dormitoarele anemice trecând cenusie-n pervaz;
n-aș compara-o pentru nimic în lume decât cu o cutie de vată,
în mijlocul acestui U.R.S.S. care miroase a tinctură de iod și a spuză de gaz
și pe unde carnea mea ciuruită bea fără nici o emoție în fiecare după amiază apă oxigenată.

Þipătul pe care l-am auzit acum nu mai este al unei mame; miroase a cocs, a gudron.
Dacă privești atent – flacoanele cu doctorii s-au spart în noi la orice minutar.
Mi se pare că se clatină ferestrele, că dușumelile s-au transformat în poligon,
pe când totul e un fapt divers: părăsim casele și ne depărtăm de front într-un tren sanitar.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!