Te-mpiedici de cuvinte pe sinuoasa cale
Spre mine; câteodată mi-nchipui că în prag
Făptura ta se-ncheagă din umbre vesperale
Și-mi dăruiește pacea cu-mbrățișări – „Mi-ești drag!”-,
Dar nu îi pot răspunde căci nu-s decât o cruce
- Vestigiu din războiul de-un milion de ani -
În țara unde ochii încep să se usuce,
Pe unde trec cicloane și răbufnesc vulcani.
Ca să te am întreagă, cu lumea furibundă,
Ce fată zmei și iele, pe-aicea m-am luptat;
Și dup-atât masacru, te cer ca pe-o izbândă
Și nu ca semnătură pe-un languros tratat.
Mi-aș fi rotit orbita, ca să te-aud, cuminte
Cum spui: „Mi-ești drag!”, dar astăzi ...
mă-mpiedic de cuvinte.

1 VIII 2009