Ceru’-și fumează acoperișurile plictisit
Plimbatul rutinat și băștile teșite
S-au îngrozit la coada încovoiată
A străzii fără pântec.

O guralivă, cam costelivă
Scuipă cu plasa funingini și scripeți.
Furnalul înfipt mai demult între blocuri
Tace prostit cu fratele său mai mic.

Hainele descărnate din noi
Se revarsă pe pervazuri, noroi
Stâlpii se-apleacă și urcă
în cârcă
Pornesc cocoșate.

Indiferența, marșul împuns
Fețele armurierilor de teracotă
Încremenesc în strigătul oblic.

Privește, barele
Își fac case-cochilii cu scuipatul
Ce-l afișarăm ieri pe cvartalul numărul 1
Printre glume obscene și miros de os ars.

Dumnezeu nu mai zice stato bene
De ieri, de când uitasem să plângem
Acum se tânguie că-i cresc doar antene
Pe schiopătul frânt, pe osu’-i mișcat...

A scris un bilet pe geamul de termopan
Cu mâna ucisă, cu gândul căzut
Și tot ce strânsese la noi într-un an
I-a dat de pomană, la beți – de băut.