Femeie, trupul tău pictat
Cu roua dimineții,
Mă duce veșnic în păcat
Ca-n anii tinereții.

Femeie, trupul tău sclipind
Precum o nestemată,
Mă face cerul să-l cuprind
În noaptea înstelată.

Femeie, trupul tău sculptat
De patimile mele,
Se vrea într-una mângâiat
De mâinile rebele.

Femeie, trupul tău plăpând
De-un tremur fin se cerne,
E potolit de dor flămând,
Amorul când se-așterne...

Femeie, trupul tău e rai
Când rochia-ți coboară,
Ascunzi cu părul lung bălai
A dragostei comoară!

Femeie, viața ta-i izvor,
Magie, vers și cântec.
Trecut, prezent și viitor
Se nasc din al tău pântec...