dacă-aș vrea să fiu
un fluture
tot prin tine aș deveni...

mai știi,
eram atunci precum omida
care se târa cotidian
pe creanga banalității
până în ziua
când m-ai prins în dragostea ta
ca într-un cocon
iar după câteva clipe de iubire
pluteam prin aer,
cu aripile fragile care dăruiau luminii
mii de culori,
mii de culori...

M-ai prins de-atâtea ori
în palma ta,
iar tot de-atâtea ori
mi-ai fi zdrobit aripile de dor
și ți-ai fi lipit de suflet
fiecare bucățică ruptă din ele,

dar, m-ai lăsat
să invit la un vals,
curcubeul
pentru a putea spune zeilor
de dragostea ta
ca și ambrozia lor