Ca ortacii în mină, timpul se lasă în pojghița veșniciei mele.

Bucuriile toamnei îmi caută izvorul sângelui, în speranțe.

Amurgul mă caută acompaniat de câteva spânzurători reactivate.

Simbolurile se îndreaptă către abator, în căutarea unui loc mai aproape de scenă.

Instinctele transferate în interes de serviciu m-au pus pe plâns.

Voi chema un fulger de liniște să nască în mine un zid.