Rău
în muncă
se scufundă
bietul
Petea
Kukușkin.
Sarcinile
îl inundă,
până peste cap îi vin.
Uite-l,
fuge ca un cal
la
sectorul
cultural.
E văzut
adeseori
și la radio-amatori.
Numai cât te-ntorci
sau miști,
a ajuns
și la chimiști.
Și sărind,
de la chimie,
e la șah! Unde să fie?
Le cam mută
la-ntâmplare-
dă regină,
ia pion
(asta-i mica lui eroare!),
dar
încolo-i
campion.
Critică,
zvârlind un "puah",
meciul mondial
de șah.
"Aliohin? Capablanca?
Slabi... !"
își spune tranca-fleanca.
"Zău,
nici nu pot înțelege
ce-l tot apără pe rege?
Ãsta-i jocul?...
Nu există!
E-o mișcare
nemarxistă!
Eu,
vă spun,
nu m-aș jena -
Vrei monarhul?
Ia-ți-l! Na!"
La ședințe,
la discursuri-
tot aleargă
rotofei,
gâfâind
de griji
la cursuri,
curg creioanele dintr-însul,
numărai
vreo treizeș`trei!
Știu că l-a bătut norocul!
De ședințe,
lung alai,
bătături
făcu
pe locul
ce slujește
ca să stai.
Trupul i s-a-mpuținat
ca un abur comprimat.
Capu-i un butoi pe roate,
iar flăcăul se socoate
că-i grozav de ocupat.
Ziua, anul, programate!
Științific,
știi.
sadea.
Vot-
după majoritate.
Se abține
tot cu ea.
Trece-un an.
Raportul - jale.
Pui lui Petea o-ntrebare:
-Care-i fondul muncii tale
între-atâtea sarcini, care?
El
din ochi
dispreț ți-aruncă
și te-acoperă
de blam:
-Când
să mă apuc de muncă,
dacă-atâtea sarcini am?