Mă simt rece,
Și un gând ce îmi trece
Mă face să aduc acum
Ceea ce am transformat în scrum.

Un gând nou,
Dar totuși vechi,
Mă face să fiu atent dinnou
La ceea ce îmi trece pe la urechi.

Un val de frig trece
Și un vânt aprig
Răspândește acest vânt rece...
A început să devină mult mai frig.

Totul s-a cutremurat
Nu vă speriați!
Este sufletul meu ce a tremurat
De ceea ce a auzit că va păți.

Îmi este cald, îmi este frig,
Nu știu nici eu,
Căci acest vânt aprig
M-a făcut să nu mai știu ce mai vreau.

Îmi este frig,
Mă simt singur,
Și aș vrea să strig:
Această durere nu vreau să o mai îndur!

Un gând absurd,
Dar foarte real
Arată că sufletul meu este surd
Și nu se poate adapta în vreun areal.

Îmi este somn, dar îmi este frig,
Îmi este dor,
Și aș vrea să strig:
Fără iubirea mea nu vreau să mor!