agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-21 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Crâșmarul aplecat peste tejghele
Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; La masa cu clondire de răvac S-au așezat strămoșii mei și tac. Știu, ați venit pe drumuri cristaline Cerșind din târg în târg, până la mine, Reptile oarbe din care mă trag (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag). Lunatic, în privirea-vă isteață Zile și nopți s-au bulucit în ceață Și câte praguri n-ați trecut, năpârci, Să beți, de drum, balerce de poșirci. Și cum v-ați furișat din casă-n casă Copiii să-i vedeți, cum stau la masă Ori să-ncercați, prin cuhnie, bucate Gătite din vechimi, pe apucate. În curțile cu zoi și globuri lucii Ați stat la umbră pironind ulucii: Când trec gângănii peste lemn, alene, Când dorm amiezile printre dughene... Și v-ați întors, în urbi prea cunoscute, Zâmbind deasupra, galeș, din volute; Știați acolo numărul și casa — În frac, unde v-am așteptat cu masa. Dar n-am mai fost, ci doar, peste cleștare Îmboboceau lumine milenare. Atunci, zâmbind pe la ferestre goale Spre mine iarăși v-ați pornit agale Și m-ați găsit aici, lângă ulcioare Un ciob verzui, sticlind la întâmplare; V-ați așezat și stați așa, mereu, Gândind că poate am să vin și eu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate