Pe-oceanu-albstru-n noaptea neagră,
Sub stele reci străluminând,
Doar o corabie aleargă,
Cu toate pânzele în vânt.

Plutesc înaltele catarguri
Neclătinate din butuci -
Și în tăcere, peste larguri
Privesc doar tunuri mari de tuci.

Nici căpitanul nu se-aude,
Nici marinari pe punte nu-s.
Ea trece peste stânci afunde
Și n-o opresc furtuni de sus.

E-o insulă-n ocean, departe,
- Granit pustiu și mohorât -
Cu un mormânt, și-un împărat e
`Ngropt acolo în mormânt.

Fără onoruri l-îngropară
Dușmanii-n țărmurii pustii,
Pe piept cu-o piatră grea, povară
Eternei lui călătorii

Și an de an, când se-mplinește,
Spre miezul nopții, -acel sfârșit,
Corabia din larg oprește
La țărmul `nalt și liniștit.

Din lumea lui trezit, apare
Prin umbre împăratul viu,
Cu un tricon înscris pe zare
Și cu surtucu-i cenușiu.

El mâinile-și încrucișează
La piept, înaintând ca-n vis,
Și sus la cârmă se așează
Pornind pe-al apelor abis.

Spre Franța scumpă, să-și mai vadă
Și tron și slavă, trece-n zbor,
Unde-a rămas și vechea gardă
Și fiul lui moștenitor.

Și când prin noapte-și vede țara
Peste întinsul amărui,
Îi arde inima ca para
Și stele ard în ochii lui.

Trecând a undelor invazii
Semeț, peste foșnirea lor,
Prin noapte-și strigă camarazii
Și garda lui, poruncitor.

Dar lângă Elba albăstrie
Și piramidele-n tăceri,
Și sub zăpezile Rusiei
Dorm mustăcioșii grenadieri.

Nici mareșalii nu-s să-i asculte
Prin noapte, glasul cunoscut:
Ori au pierdut demult în lupte,
Ori l-au trădat și s-au vândut.

Neliniștit, pe țărmul mării,
Bătând pământu-ncoace-ncol`,
Privind în beznele uitării,
Din nou, mai tare cheamă-n gol.

În fața sorții blestemate
Își strigă fiul scump - dar nu-i!
I-ar da din lume jumătate,
Și Franța toată, numai lui.

O, fiul lui de mult din gândul
Acestei lumi e stins, demult!
Și împăratul așteptându-l
Ascultă-al apelor tumult.

Oftează greu, tot lângă mare,
Dar noaptea piere-n răsărit,
Și stropi de lacrime amare
Pe țărmul rece s-au ivit.

Sus, pe corabia vrăjită,
Lăsându-și capu-n piept, apoi,
Spre insula încremenită
Făcând un semn, porni-napoi.



* Zeidlitz - poet austriac(1770-1862)