Dacă va fi să pleci vreodată din lumea mea întâmplător,
Să-mi spui c-o viață înainte de-a trece pragul la final,
Când nu mai pot privi în urmă cum visele se sting și mor
Și sunt furat de ape tulburi ce-au rupt al gândurilor mal.
Deasupra mea să zboare păsări purtând pustiul pe aripe
Spre zări care ne-au așteptat și niciodată n-am ajuns,
Să-ți las doar stelele în urmă și timpul părăsit de clipe
Care-au trecut prin viața noastră și nu știu unde s-au ascuns.

Ucide-mi visele, ecoul, rămâi călău din chip iubit
Și pleacă dincolo de soare în lumea celor ce-au trădat,
Dacă suspinele sunt muguri, dacă pe brațe-au înflorit
Aceleași flori neprețuite ce le-ai iubit cu-adevărat.
Dacă va fi să pleci vreodată din lumea mea întâmplător
Doar strigă-mă, să-mi cer iertare că te iubesc așa de mult
Și-n timp ce va urca spre cer un țipăt trist, sfâșietor,
Ascultă-mă, cum niciodată eu n-am știut să te ascult.