În general nu se știe precis dacă e bine sau nu să vorbim despre lucrul
acela surghiuni despre ciudatul
bine știut pe care îl știam singuri
despre migrările spre labirinturi blânde în care gemetele pot să aibă valori
inestimabile
în general se face dragoste noaptea și ziua și seara și uneori dimineața
după calendare ușor eronate
se coace pâinea și se bandajează omoplații
și trcem pe marile bulevarde povestindu-ne amintirile de lăcustă
trecem ca niște maldăre de coceni uscați și foșnetul nostru stârnește
nostalgia celor ce se plimbă cu degetul în creolină
vorbind acel limbaj urban-rural
cu o dârzenie în ei capabilă de și mai și
în leagănul în Ștrandul și în colivia lor.

Se cresc pe lume plante atotputernice biruitoare
o lume vegetală ne privește de departe și ne trimite ilustrate ventilatoare
în arșița care nu ține nici o eră
o arșiță totală ca un pat fără amintiri fără vise numai cu baldachin
urban-rural și noi ne existăm și totul
e un singur lucru
un lucru presimțit cu sutien și cu jupon pierdut gălbui pe suprafețe aspre

Iar pe aleile acelea plauzibile prin scuauri
poti să auzi cuvintele din cuvinte poți să vezi
clepsidrele pierdute în nostalgia lor
fierul din tine ruginit în ele
Stapână lumii fata de balet doarme cu noi într-o cutie de conserve
Heron din Alexandria își deapănă principiile
pe-un colț de masă mic într-o cutie de chibrituri
și totul e limpede și tu răsfoiești tratatul despre Vid
și te plimbi în criolină sau pe bănci lângă un gard
cu părul tău de Ofelie înecată în aburi
și eu își declar cele mai nobile sentimente într-o amforă albă
într-un turn ca o calfă cu picioare umede ca ale femeilor după aprinsul
lămpilor
seara mâncat de țânțari într-o regiune a transparenței totale
pe când un papagal trist îmi dă lecții de geografie
fără nimic și fără nicăieri