Merg pe drumuri mîntuite,
văd comori neclintite,
aud glasul dulce al naturii,
trăiesc într-o natură fără furii...
Dar este doar un vis
Ce mă copleșeste.

Și deodată,
mă trezesc
și de teamă
împietresc...
sunt pe un vîrf de munte
într-un rece deșert de gheață.

Rece deșert
cu nori și fulgi de gheață,
văi înguste și alunecoase,
fantasme ce-ți dau fiori,
creaturi hidoase ce-ți zdrobesc
acele minunate vise...
De ce ești
lipsit de viață?

Este din ce în ce
mai frig, eu încerc să strig,
dar nu pot...
inima îmi este
pătrunsă de
mari și reci
cuțite de gheață,
ce mă fac
să am o privire rece...
am devenit
o mică bucată de gheață.