Emi, tu crești printre iluzii
te miri de-o coajă de nucă ca de-un tărâm ceresc
o porți cu tine printre pietre
o ții strâns în pumnul drept
îi dai apoi drumul în lume din căușul palmei
așa cum mamele dau drumul puilor să zboare.

Mi-e teamă c-ai să crești și-ai să uiți de frunze și de pietre
de păsări și de coji de nucă, de forme și obiecte
n-o să mai vezi frumosul în banal
nici curcubeul în pata de benzină din asfalt.

dar, fiule, ține strâns în căușul palmei stângi
universul de copil
nu-i da drumul în lume
oamenii nu văd prin ochii tăi

au crescut printre spini
le-au înăbușit visele

nu pot să zboare ca tine
ei nu au aripi
le-au frânt la primul zbor
în întuneric.

Ia-mă de mână, atinge-mă, copilărie
să credem în culori
curcubeul e lângă noi
în căușul palmei tale stângi.