Când urlând peste Atlantic
Vânt gigantic,
Vânt de echinox se-abate,
El alungă către maluri
Tulburi valuri
Și de alge încărcate;

Ierbi crescute în Bermude
Pe stânci ude
Și în limpezile-Azore;
Din San-Salvador dau iama,
Și Bahama,
Valuri lucii și sonore;

Ierbi din spuma ce îngroapă
Þărmi sub apă,
Bubuind dinspre Hebride
Din epava costelivă
În derivă
Pe mâhnite văi lichide;

În derivă totdeauna
Pe nebuna,
Vasta, forfotă marină;
Până când în golfuri joase
Nisipoase
Algele-și găsesc hodină.

Și poetul e o mare
Peste care
Bate-al patimilor vânt;
Din dureri și din năpaste,
Valuri vaste
Smulg și duc frânturi din cânt.

Vin din insule vrăjite
Aurite
Adevăruri ale vieții,
Și din spuma care pare
Sclipitoare
În dogoarea Tinereții.

Din Strădania cea cruntă
Care-nfruntă
Ale sorților maree,
Și din jalnica Nădejde
Ce plutește
Spartă-n țăndări și crâmpeie.

În derivă totdeauna
Pe nebuna
Forfotire din simțuri;
Dar, odată strânse-n carte,
Mai departe
Nu mai pleacă nicăieri.