agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-28 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
"Hai, oaspăt fioros
Cu pieptul scorburos, În strai de fier vârtos, O vorbă-ngaimă! Tu, mort nemiruit, Cu brațul scorojit Întins ca la cerșit, de ce-mi faci spaimă?" Zisei... Și-n ochii goi Parcă sclipi un roi De licurici, ca-n toi De iarnă-n norduri; Ca de șuvoi fugar Sub neaua lui Gerar, Scrâșni un glas amar În stinse-acorduri: "Un Viking vechi am fost Dar nimeni al meu rost Nu-l știe pe de rost Din vreo sagă; De-aceea vin: să-mi fii Tu Scald; ci nu-mi greși Povestea vieții, și De seamă bagă! În Nord, departe-avan, Pe-al Balticei liman Struneam de băietan Șoimani... Și-n goană Trecea patina mea Pe Sound-ul ce abia Să-l calce îndrăznea Vreo lighioană. În covrul înghețat Urși suri am cercetat Și-n calea-mi, câteodat`, Zbughea șoldanul; Lătrat de lup flămând Pândit-am până când Se auzea cântând Iar ciocârlanul. Când strâns-am ani destui, La un corsar trecui, Urmând pe mări hai-hui Ceata-i tâlhară. Năprasnic trai duceam; Pe mulți ucisu-i-am Și mulți, când porunceam, Însângerară. Stârneam din somn cocoși, Răcnind năbădăioși Când chefuiam setoși Cât iarna ține; Berserk-ul basm străbun Spunea - și beam, nebun, Năstrape de gorun Cu ale pline... Cândva ziceam cu haz de-al mării crud talaz, Când simt că pe obraz Mă ard ochi galeși; Cum stele cern lumini Pe mohorâții pini, M-au covârșit blajini Fierbinți și moaleși. Cu-albaștri ochișori Spăimați și-mbietori În umbra brazilor Mă logodisem; Prin despicat veșmânt, Al sânilor frământ de pui golași în vânt Îl deslușisem. Într-un conac măreț Cu pavezi în pereți I-adus-au cântăreți Laude multe! Dar când am spus că vreau Lui Hildebrand s-o iau, Cu toți opritu-s-au Să mă asculte. Bând ale din corn, cu spor, Bătrânul luptător A râs hohotitor Proșcând cu spuma-i: Așa cum se prăval Strălucitori spre mal Clăbucii de pe val Sub vifor numai. Ea os de prinț, eu doar Un Viking... și măcar Că-mi surâsese iar, M-au scos afară! Dar pescărușa n-ar Zbura după pescar? De ce al ei cuibar Nu-l privegheară? Pornisem să măsor Al apei drum, de zor, Cu cel mai scump odor Din Miază-Noapte, Când văd la țărm, sub zări, Pe Hildebrand în scări Cu pâlcu-i de călări - De trei ori șapte. Pornit-am... Vremuia; Fugeam; ca o nuia Catargul se-ndoia; Dar... cade vântul! Cu greu aflai sălaș La Skaw, tărâm abraș, Și-aici pe-al meu vrăjmaș Am fost văzându-l. Se-ntoarse fremătând Vântreaua mea în vânt Și-al meu cârmaci strigând: "Fără cruțare!" Cu pintenul de fier L-a-mpins în bord; și pier Și luntre și năier În hău de mare. Cum cată ascunziș Spre stânci, zburând costiș Un cormoran, hoțiș Cu prada-n gheară, Pe-al apei nesfârșit Prin viforul cumplit, Eu fata ce-am răpit Am dus-o iară. Într-un târziu s-a frânt Al marilor frământ Și-n bordul de sub vânt Văzum pământuri; Acolo, drept palat, Turn țanțoș i-am durat Veghind neîncetat Spre patru vânturi. Ani mulți am viețuit, Ea feți mi-a zămislit Și-ncet s-a lecuit De spaima veche; Dar moartea n-re leac; Sub turn azi ochii-i zac, Dar vom rămâne-n veac Fără pereche! La suflet m-am făcut Ca smârcul lânced; slut Tot omul mi-a părut, Și viața slută!... Și-n codrii mei merei Prin za mă străpunsei Cu boldul suliței; Moartea ne-ajută! A temniței zăbrea Spărgând, suflarea mea Sui spre stearpa-mi stea A vieții-acesteia! Acolo olul plin Îl soarbe-al spadei cin; Skoal, Northland! Skoal, închin... Mi-am spus povestea."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate