arama teilor de seară
mă dansează slowly,
ca să îmi aduc aminte
de toamnă...
luminile se aprind.
greierii foșnesc
prin cutii muzicale.
trotineta roșie pleacă
să viseze...
ultima rotire de popcorn
se ascunde sub cearceaf.
două leagăne exersează
opusul șoaptelor...
parcă am fi noi – lucizi
că timpul ne ține
freamătul în depărtare.
același balans, de iubire,
de dor, de amintire...
eu în stânga, tu în dreapta.
ne numărăm destinul,
care tot sare pe ring...
printre nori, printre îngeri,
căutând poemul alb,
fără virgule...

29 august 2009, 20:39