Iată-mă din nou la drum printre vechile și mereu proaspetele havuzuri de fum. În fiecare bob de nisip se ascunde o sahară de așteptări și din frunză-n frunză sar gușterii neliniștii cu sunete de clopoței cât degetare. Au trecut zile, au trecut ani, au trecut secole de când nopțile erau straniu banchet de reclame îmbietoare sub care treceai de la cărbunele încins la verdele murdar al flămânzilor - poeți cu sediul social al inspirației în sălile cu paturi de marmoră. O seară e fiecare zi; dimineța dă brânci lăzii cu surprize și fiecare rostogolire crispează o durere. Inima le primește fără să-și altereze prea mult mecanismul. E un Longinnes care a cunoscut geografii neverosimile, a suferit pasiunea furtunilor. A trecut probele - de presiune, temperatură și scufundare în apă - cu bilă albă. Și totuși undeva cresc pe răboj cicatrice pentru socoteala care va veni curând, la aurora marilor socoteli.