Văd doar un decor sumbru,
Înghețat,
Pe unde eu tot umblu...
Aș fi vrut să-l fi uitat.

Focul vieții mele
Arde în continuare,
Dar deodată a fost stins de acele iele...
Și atunci inima am simțit că mă doare.

Gerul ce a apărut
În mine,
După ce iubirea a dispărut,
Acum mi-a înlocuit sângele din vene.

Un gând hain mă tot aduce
La iubirile pierdute,
Și mă obligă să îmi duc îngrozitoarea cruce
Și să urc pe un nalt munte.

Un alt gând mă face să plec
Spre o lume necunoscută
Și acolo să-mi petrec
Dispariția cruntă.