dimineață de toamnă,
fugind spre tine...
ca o reluare simplă
a unei îmbrățișări
de note muzicale,
do-re-mi, do-re-mi.
lapte cu cereale...
desene
colorate de scorțișoară,
pe șoaptele unei lebede.
se presimte cântecul
de la sfârșitul zilei,
moartea fără tine...
și pianul răscolind
o vreme prin durere.
ca și cum profesorul
ar fi încurcat totul
cu tragediile...
unor dușuri emoționale.
și totuși – pe raftul de sus,
lângă clopotele cerului,
răsfirate în zâmbet –
timpul nu se mai rostește.
istoria este doar o lume
perfect de senină...
și toamna, lumină lină.

12 septembrie 2009, 09:27