agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-15 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Fricoșilor, priviți-o! În gări vă revărsați!
Cu-ai săi bojoci de flăcări, slăvitul soare zvântă Aceste bulevarde. Barbarii-s alungați. Apusul vă arată din nou cetatea-i sfântă! Hai, nu vă temeți, focul năprasnic va fi stins! Poftim pe bulevarde, poftim pe cheiuri, iată Și casele-ncadrate de-azurul pur, aprins Într-un amurg, de ploaia obuzelor, roșcată. Palatele defuncte, în scânduri le-nveliți! Vă-mprospătează ochii a vremii vechi lumină. Trec târfele pe stradă, în roșu-alai, priviți! Fiți veseli și petreceți, curaju-o să vă vină! Cățele-nfierbântate, cu cataplasme-n dinți! Vă cheamă-aceste case de aur! Dați năvală! Mâncați! Aceasta-i noaptea plăcerilor fierbinți, Ce-a coborât în stradă. Bețivi cu burta goală, Beți! Când lumina crudă va să coboare, vrând Să-și caute alături de voi destrăbălarea, Să n-amuțiți, cu bale la gură, spumegând Peste pahar, cu ochii pierduți pe unde-i zarea! Mâncați! Pentru Regina cu revărsate buci! Prosteștile sughițuri sfâșietor răsună! Priviți mulțimea asta de moși, de hăbăuci, De slugi și de paiațe, ce țopăie sub lună! O, puturoase inimi și-ngrozitoare guri! Vârâți-vă în pântec bucatele, cu hurta! Un vin pentru aceste ignobile călduri! Învingători, topită-n rușine vă e burta! Să vă pătrundă Greața în nări, să vă muiați Gâtlejul în otravă! Poetul vă cuprinde Grumajii slabi în palme, spunându-vă: "Uitați, Fricoșilor, de frică! Ieșiți-vă din minte! În pântecul Femeii cotrobăind, cumva Vi-e teamă să nu-și vină în fire înc-o dată, Înăbușind la pieptu-i, sub apăsarea-i grea, Nemernica, flămânda, infama voastră ceată? Nebuni, regi, sifilitici, paiațe, ventrilogi, O fi Parisu-o târfă, dar`geaba-i dați târcoale, Cu suflete și trupuri de putrezi șontorogi! Ea vă va da în lături, dacă-i veți sta în cale. Când veți mușca țărâna, gemând nesimțitori, Și vă veți cere banii, roșcata curtezană Cu sânii grei de lupte și pumnii arzători, Va fi de voi departe, din nou fără prihană!" Parisule, tu, care-n mânie-ai dănțuit Cu-atâta-nflăcărare, purtând cuțitu-n spate, - Ești la pământ, da-n ochii tăi limpezi n-a pierit A primăverii roșii adâncă bunătate. Oraș martir, aproape ajuns printre cei morți, Cu sânii și cu fața spre Vremea viitoare Care-ți deschide pururi miliardele-i de porți, - Trecutu-ți dă întreaga lui binecuvântare. Magnetizat ți-e trupul pentru dureri, acum, Și simți, bând iarăși aspra, îngrozitoarea viață, Cum râmele livide prin vine-ți curg, și cum Pe limpedea-ți Iubire trec degete de gheață! Și nu-i rău! Nici o râmă nu-ți va mai stânjeni Avântul spre lumină, cum nici o cucuvaie N-a stins al Cariatidei ochi, unde, din tării, Cădea, cu stropi de aur curat, astrala ploaie. Oricât ar fi de groaznic astfel să te revăd, Oricât te prefăcură într-un buboi, cum Firea N-a cunoscut vreodată, în nici un crunt prăpăd, - Poetul îți grăiește: "Þi-e mare strălucirea!" Supremă poezie, furtuna te-a sfințit, Iar fierberea imensă a forțelor, te-ajută. Renaști; crâcnește Moartea. Oraș ales, iubit, Fă să răsune iarăși în lume goarna mută! De la mișei, poete, suspinele să iei, De la ocnași și de la proscriși, ia ura toată. Cu razele Iubirii, lovește în femei, Și să-ți țâșnească versul: Bandiților, o, iată! - Societate, totul e ca pe vremuri, azi. În vechile bordeluri, dezmățul face bale. Pe zidurile roșii, fănarele cu gaz Trimit sinistre flăcări spre-azururile pale! Mai, 1871
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate