Știu ca sunt doar o străina,
diabolic de însigurată și patetic de tristă
...uneori.
Te întreb doar, m-ai putea iubi ?
...atunci când sufletul mi-e gol,
ars de rugaciuni stinse și amintiri uitate?
...când singura strălucire de liniște in ochii mei
o aduc numai brațele tale
acoperindu-mă ca un apus de soare?

Prin trecut am devenit prezent,
și-mi doresc să ating, în viitor,
celălalt capăt al curcubeului
din orizontul atât de diferit,
în care voi renaște.

Am știut cand îmi cântai, demult,
cu patima,
că n-am să te uit.
Cu ochii la răsărit,
m-am rugat să mai rămâi o vreme.
Acum e apus,
așa cum îl simți doar în septembrie.