Intr-un imperiu incetosat
Adesea m-am trezit.
Priveam in sus cu ochii blanzi
Tu, nu m-ai auzit.

Si ca-ntr-o mare de idei,
Tu mi-ai comunicat:
Iubirea ce este dintru inceput
TU! Dumnezeu uitat.

Si-acum, incerc sa inteleg
Ce imi spuneai mereu.
Cum vocea Ta in capul meu
Rage ca un leu.

Si plec, incet, ca sa invat
Uitarii-a aminti,
Ca Tu esti Dumnezeul meu
Si altul n-ar mai fi.

O voce suna armonios
In capul meu cel mic.
E gandul, vorba de demult
Al Omului launtric.

Si-am stat ,si-am incercat mereu
Cuvatul sa-Ti invat.
Si-am reusit intr-un sfarsit
Batut insa de "crivat".

Si am aflat cat m-ai iubit,
Si cate ai facut.
Le cunosteau ai mei parinti,
Eu, nu am cunoscut.

Si totusi intr-un calm sfarsit,
Oh! Doamne am inteles,
Ca Tu pe toti ne iubeai
Fara nici un interes.