un rasarit de soare,
undeva la tarm de mare,
o iubire nemuritoare
se naste in zare...
eu o vad o simt, o iau
si inapoi n`o mai dau.
undeva la colt de seara
spiritele se`nfioara,
caci acea iubire dulce
mai are putin si plange.
o intreb cu`amar si jale
de ce plange asa tare,
insa ea indurerata
nu prefera sa ma vada...
iar apoi, privind in zare
o vad din nou si mai mare...
iar, o prind firav de mana,
si ii zic o vorba buna...
o sarut usor si`ncet,
si apoi o strang la piept.
si de`atunci din acea seara,
nimeni nu o mai doboara...
fie ploi, fie furtuna
pentru ea e vreme buna...
caci iubirea`devarata,
nu dispare niciodata!