Vine toamna cu răcoare,
Cade roua pe răzoare,
De pe câmpuri aurii
Se culeg roade târzii.

De cu seară gospodine
Harnice, parcă-s albine,
Stau la vatră și prepară
Gustosul meniu de țară.

Friptură de pui, salată,
Fasole frumos ornată,
Peste ea ceapă călită
La foc mic, pe plită.

Ouă, roșii, brânză, ceapă,
Ardei iute, sare, apă,
Murături, pâine, dulci sosuri
Se așează-n coșuri...

Pentru a prinde putere
Bărbații pun în panere,
Þuică, vin, țoiuri, pahare
Lângă albele ștergare.

Când lumina vine-n zare
Ne suim voioși în care.
Boii biciuiți de-o muscă,
Urcă-n trap pe ruscă.

Culegem astăzi la vie
Are frunza ruginie.
Un costum tărcat din muguri,
Haină pentru struguri.

Joardele au fost tăiate
De fete nemăritate,
Și săpată de trei ori
De vânjoși feciori.

Vinul ca să iasă tare,
Am stropit-o cu sudoare.
Să aibă gust și parfum,
Am bătut lung drum.

De sus din bătrânul nuc
Ne întâmpină un cuc.
Lângă el o ciocârlie
Ne cântă la vie.

Strugurii sticlesc în soare,
Roșul e a lor culoare.
Îi rupem, începe-a curge
Din bobițe...dulce sânge.

Soarele încet se-aprinde,
Oboseala ne cuprinde.
Mâini și trupuri ne asudă
La cules e trudă.

E seară. Plecăm spre sat,
Rânduri lungi am terminat.
Pășim pe drumul îngust,
Prin țărână-i must.

Îi zdrobim sub clar de lună,
Savoarea s-o aibă bună.
Îi călcăm desculți în lin,
E ritual la vin!

Așa este an de an,
Toamna-i pelin la țăran.
Vin necazuri, vin nevoi,
Le îneacă în butoi...