Păsări de zâmbet - raze și umbre și păreri -
tăiate dintr-un cântec cu foarfeci de zăpadă.
Tu, mână, nu cu fire-ai țesut, dar cu baladă,
cu veverițe și cu primăveri.

Tu, inimă-n vâtoare, te-ai răsturnat grădină,
de s-a aprins chilimul: basm, iederă, medalii, -
sau pe covor călcară pași fragezi de Rusalii
și tălpi de dimineață și lumină -

Trist, aurul visează, molatic, se adună.
Lingoarea lui tânjește ca frunțile cu vis.
Dar verdele, cu vârfuri de codri pare scris,
Când un pandur a chiuit pe lună.

Ai năzărit din zodii, din ramuri și Duminici,
cu unduiri de ape, de ceruri și de stuh.
Ce Dumnezeu în preajmă veni să-ți ungă duh,
și să te sufle cu tristeți și cu văzduh?

Ca să mă cos în tine, chilim oltean, primește.
Dezbracă-mă de trudă, de viersuri și răscoale,
și țese-mă doar umbră și zbor de lână moale
în raiul tău culcat împărătește.