știi cum este o dimineață fără tine?

este exact ca perdeaua aia de la balcon, albă, fadă, orașul nu se vede prin ea, și de cele mai multe ori te caut prin ceața care-mi îmbâcsește sângele, aș fi vrut să îți spun asta printr-o scrisoare trimisă prin poșta clasică, să facă două săptămâni pe drum, curierul să moară și tu să aștepți până când sub piele îți vor apărea continente, păduri amazoniene

am nevoie de un echipament special să explorez lumea de rumeguș, fără tine este prea alcalină, mint, mereu mint, dimineața asta hermafrodită, nu știe cum o cheamă și nici ce vrea de la mine, ai zice la prima vedere că este un câine vagabond sau mai degrabă un pantof vagabond, aplauze pentru muritori și inocenți, pentru cei cu păcura-n oase și pentru cei care strivesc auzul de asfaltul ponosit

așa este o dimineața fără tine, ca o mână lipsă

nu depinde de un organ al trupului, în mod fals îi atribui stimulente, prin golul din torace se vede până dincolo de București, niciun folos, camera mea tot din bețe de chibrit rămâne
și în fond în spatele meu aceeași cușcă cu lei
- văd, draga mea, spunea el odată, sub cerul liber mulți soldați așteptând să moară pe nesimțite în tine