O înserare roșie


ni se arată o înserare roșie cum n-am mai văzut
pe masa din parc paharele-s pline de ploaie
iar ultimele frunze au încoronat până și
nebunii de pe tabla de șah

tu te întorci din oraș
mirosind a benzină și părul tău
lasă prin camere o aureolă albastră
dar aerul a fost deja respirat
și parinții s-au scufundat surdo-muți
în apele amniotice ale telejurnalelor

mâncăm iarăși singuri ca în luna de miere
și prin fereastra bucătăriei se văd pescăruși
virtuali căzând pe oraș ca o ceață ...

e târziu?

mai rămâne, printre șanțuri, conducte și sârme,
doar imaginea unui leu devorat de furnici
(sau poate tramvaiul din celălalt veac și
trupul însângerat al poetului tânăr, desenat
pe asfalt cu o piatră de var, râcâită din zid)

e mult prea târziu!

- Ai uitat lumina aprinsă în baie, îmi spui
și adormi susurând.




Parabola umbrei


înțelepciunea hrănită cu vorbe
e o mlaștină
în care și stelele se reflectă murdare
dar
destinul nu vorbește niciodată cu vorbe

ca un înotător la marginea furtunii
aștepți să ți se întindă o palmă fierbinte
din beznă
dar
destinul nu se interesează niciodată de noi

și uite
cât de repede se stinge flacăra zilei
peste cenușa de gesturi și poze
dar
destinul nu zâmbește niciodată spre noi

căci
nu există nici bine nici rău
îți repetă ecoul din carne
și ești atât de singur
încât
până și faptele tale de glorie
ți s-au lipite de piele ca solzii
încât
până și preșul de umbră
de sub tălpile tale
e chiar sângele tău.




Vedere de sus


faptele, câte sunt

niște urme pe trepte
și ploaia plutind peste crini
- transparențe abia bănuite
în fabula aceasta
golită de sângele negru-al istoriei

un echilibru
pe care mă străduiesc să-l mențin
pânâ noaptea târziu,
când pieile noastre
pictate cu buze și ochi
se întorc fluturând pe pământ
și
un râu de mercur ne acoperă fața

în liniștea somnului
se aud mici cutremure -
chiote, scâncete, șoapte
dar
niciun cuvânt despre rana fierbinte
care crește pe cer
și despre întâmplarea că mai sunt locuit

văzute de sus,
toate vorbele noastre
se prăbușesc ca un mal de pământ
în liniștea flămândă a mării